Electric Light Orchestra

Electric Light Orchestra, cunoscută și sub abrevierea ELO, este o trupă britanică fondată în 1970, la Birmingham, de Jeff Lynne, Roy Wood și bateristul Bev Bevan. Proiectul s-a născut din dorința de a continua direcția formației The Move și de a combina energia rockului cu sonoritățile muzicii clasice, folosind vioară, violoncel și aranjamente orchestrale elaborate. Roy Wood a părăsit grupul în 1972, iar Jeff Lynne a devenit liderul artistic, compozitorul și producătorul principal. În componența clasică s-au remarcat Richard Tandy la claviaturi, Kelly Groucutt la bas și voce, Mik Kaminski la vioară, Hugh McDowell și Melvyn Gale la violoncel, alături de Bev Bevan la baterie. Sub conducerea lui Lynne, ELO și-a construit un stil inconfundabil, în care rockul, pop-ul, muzica simfonică și tehnologia de studio se întâlneau într-o formulă spectaculoasă. Perioada de glorie a trupei a fost cuprinsă între mijlocul anilor ’70 și începutul anilor ’80. Albume precum „Eldorado”, „Face the Music”, „A New World Record”, „Out of the Blue”, „Discovery” și „Time” au adus formației succes internațional. Printre cele mai cunoscute piese se numără „Livin’ Thing”, „Telephone Line”, „Mr. Blue Sky”, „Sweet Talkin’ Woman”, „Don’t Bring Me Down” și „Last Train to London”. După destrămarea formulei originale, muzica ELO a continuat prin proiectele ELO Part II și Jeff Lynne’s ELO. În 2017, Electric Light Orchestra a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame, confirmând influența sa asupra muzicii pop-rock. In turneul mondial din 1978, trupa cânta pe o scenă construită sub forma unei uriașe nave spațiale, imagine care a devenit unul dintre simbolurile sale vizuale.